EVALUAREA FONOSEMANTICĂ
PENTRU CUVINTELE LIMBII ROMÂNE

Dicţionarul Webster defineşte fonosemantica în felul următor: „Studiul sensului şi simbolismului sunetelor vocale”. Aceasta presupune că fiecare sunet poate fi perceput ca plăcut sau neplăcut, rotungit sau colţuros, cald sau rece. Astfel, de exemplu, cuvîntul englez “break” este văzut ca ceva „ascuţit”, „tăios”; cuvîntul românesc „ou” ca ceva „rotunjit”, „licurici” – apare ca ceva „mic”, „plăcut” şi „rapid” chiar şi pentru acei, care nu cunosc limba româna.

Întroduceţi cuvîntul pentru evaluarea fonosemantică:
 

Semantica este elementul de bază a oricărei limbi. Procesarea efectivă a limbii este imposibilă fără înţelegerea sensului. Sensul este un fenomen complex şi multilateral. Chiar şi în ziua de azi lingviştii duc discuţii aprinse despre ceea ce este sensul cuvîntului şi cum el poate fi definit. Însă sensul cuvîntului perceput de om nu este limitat doar la definiţia sa în dictionarul explicativ, el conţine un şir de nuanţe care formează bogăţia limbii.

Descrierea detaliată a metodei aplicate este prezentată în articolul VICTORIA BOBICEV, TATIANA ZIDRAŞCO, "EVALUAREA FONOSEMANTICĂ PENTRU CUVINTELE LIMBII ROMÂNE" Atelierul „Resurse lingvistice şi instrumente pentru prelucrarea limbii române” (ConsiLR), Iaşi, România, 2008. doc